Două săptămâni în Rabat. Cum a fost și ce ne-a plăcut în capitala Marocului

Azi e din nou zi de împachetat. După două săptămâni în care am vizitat și am lucrat din Rabat, ne facem din nou bagajele și ne pregătim pentru următoarea destinație: Marrakesh. Dar înainte să ajungem acolo, tare aș vrea să scriu, la cald, cum a fost în Rabat. Ce am descoperit, ce ne-a plăcut și cum ne-am organizat în aceste două săptămâni.

În Rabat am închiriat prin AirBNB un apartament – și s-a uitat mult Andrei la review-uri, ba chiar a contactat proprietarii înainte să facă plata.

Principalele noastre criterii au fost: internetul (să fie foarte bun – ca să putem face call-uri și să lucrăm online în aceste două săptămâni); locul de parcare (să îl avem aproape și să fie sigur, ca să nu stăm cu grija lui sau să tot căutăm loc de parcare); spațiul (să avem minim 2 camere + living, ca să avem loc și să lucrăm, și să ne jucăm în orele pe care le vom petrece în interior); distanța de centru (asta a fost nice to have, nu must have – ne-am dorit să putem merge pe jos la obiectivele turistice sau să ajungem ușor cu mijloacele de transport în comun).

Apartamentul în care am stat a avut 2 camere + living, baie, bucătărie și e situat la aproximativ 10  minute de mers pe jos de centrul orașului. Din living scriu chiar acum această postare, instalată comod pe cel mai mare colțar pe care l-am văzut vreodată – au familii mari, așadar e nevoie de spațiu la masă pentru toți.

Noi, cum suntem doar 3, am avut loc berechet în living, iar pentru Andrei spațiul s-a transformat și în birou. Al meu a fost în dormitorul nostru, iar al Mariei – birou de lucru pentru desenat și loc de joacă a fost camera ei și, ocazional, balconul.

Câteva lucruri pe care le-am observat:

• Rabatul e plin de contraste. Pe unele străzi și în unele grădini luxuriante te simți ca-n Paris (spre exemplu, s-a construit o clădire super modernă pe apă, un ditamai turn care poartă numele regelui), dar la doi pași de acest loc poți găsi niște barăci și case care stau să se dărâme. Foarte multe exemple de acest tip. Apropo de contraste, oceanul și casele din preajmă:

• Oamenii sunt extraordinar de amabili. Și cei care vor să-ți vândă ceva sau speră să le dai niște bani (și sunt mulți), și cei cu care te întâlnești întâmplător în stația de tramvai, când cumperi prăjituri sau în fața blocului.
• Cu franceza te poți descurca aici foarte bine. Engleza – doar dacă ai noroc, spaniola – mai mult la comercianți decât în stradă.
• Traficul e o junglă. Șoferii nu opresc la trecerile de pietoni, am așteptat chiar și 10 minute ca să putem traversa (pe zebră) pentru că toți șoferii trec cu viteză mare, deși te văd acolo, pe trotuar sau chiar pe șosea. Sigur, mai sunt excepții: mașinile cu numere străine opresc de obicei 😊. Și nici din postura de șofer nu e mai mișto. Învățăm să ne super asigurăm și să nu luăm drept siguranță faptul că suntem pe trecerea de pietoni.
• Apa nu sunt sigură că e potabilă – am primit informații contradic torii, așadar noi am cumpărat îmbuteliată.
• Deseori ești abordat de cineva care vrea să te ghideze, să-ți arate, să-ți explice (se vede de la o poștă că suntem turiști) – e un serviciu în sine acesta, așadar nu te mira că ți se cer bani la final. Poți oferi tu cât vrei sau poți întreba cât costă – caz în care ți se va spune un cost mult mai mare față de cât s-ar aștepta acel ghid informal să primească.
• Parcările gratuite, în stradă, nu sunt gratuite. Apare mai mereu un domn cu pălărie colorată și-ți cere bani. Dacă ai ceva mărunt, mai bine îi dai câțiva dirhami – dacă întrebi cât costă, va fi mai mult.
• Noi am calculat ușor prețurile pentru că 1 euro = aprox 10 dirhami, așadar orice preț în dirhami îl împarți la 10 și afli cât ar fi în euro.
• Totul e negociabil. La multe chestii, nu e preț fix și nu prea sunt afișate prețurile. Excepție fac magazinele de tipul Carrefour sau obiective turistice cu preț fix.
• Prețurile sunt în general mai mici decât cele din România/Spania, la mâncare/restaurante de exemplu, dar depinde mult de loc. Am prins zile când am mâncat la restaurant cu 55 dirhami/persoană (adică aproximativ 5.5 euro cu felul 1 + 2/persoană și a fost super ok), am avut și locuri unde mâncam cu 180 dirhami/persoană – dar și meniurile erau mult mai variate și complexe).
• Mâncarea e excelentă, merită încercate cât mai multe, condimentele lor dau o savoare aparte. Și dulciurile sunt super bune.
• Portretul regelui îl vezi în fiecare restaurant sau obiectiv turistic.
• În general, îți aduc apă chiar dacă nu ceri. Și o regăsești pe nota de plată (noroc că nu e scumpă, cam 10-20 dirhami)
• La plajă doamnele intră complet îmbrăcate în apă. Eu mi-am luat costumul meu întreg ca să încerc să trec neobservată. Nu s-a uitat nimeni ciudat la mine, dar e bizar să îi vezi pe toți (chiar și mulți copii) îmbrăcați în apă sau pe plajă. Nu s-a pus aici problema de topless sau nudism, vă dați seama.
• Am prins temperaturi mai bune decât sunt acum în România: undeva sub 30 de grade, maxim 32 în 2-3 zile. Totuși, am ieșit doar dimineața și seara, când era mai răcoare. Și ne-am făcut în așa fel programul de lucru încât să putem ieși când e vremea bună și să stăm în casă la somn/lucru când e foarte cald (cam între 11-17 nu am prea ieșit).
• Tramvaiele sunt foarte mișto, performante și cu wifi gratuit (nu am testat, dar așa scria pe ele, haha)
• În apartament, internetul a mers bine, o singură dată a căzut curentul și am pus hotspot (sper să fie bine și pe mai departe). Ventilatorul l-am pornit doar ca să distreze Maria, locuințele sunt gândite să reziste bine la căldură și să fie răcoroase.
• Lângă vasul de toaletă vei găsi un mini-duș, pentru igienizarea zonei intime. Pe lângă bideu, care e extra. La unele restaurante, în loc de hârtie igienică sau șervețele, era hârtie – așa că e mai sigur să ai servețele umede și uscate + săpun cu tine, în caz de nevoie.
• În primele zile, auzeam chemările la rugăciune ale muezinului de fiecare dată (sunt 5 pe zi, prima pe la 5 dimineața). După câteva zile, nu mă mai trezea din somn prima chemare și aproape nici nu le mai sesizam.
• Dacă stai mai multe zile în Rabat, merită să dai o fugă și până în Fes – capitala artizanatului și a meșteșugului. Pe noi ne-a încântat excursia.
• Ai ce vedea și descoperi. Las aici câteva locuri care nouă ne-au plăcut mult în Rabat:

Kasbah des Oudaias

Înscrisă pe lista patrimoniului mondial UNESCO, Kasbah des Oudaïas a fost construită în secolul al XII-lea și rămâne cel mai vechi loc din Rabat.

Merită o vizită aici pe străzile pline de culoare printre casele văruite în alb, în care poți admira priveliștea panoramică a Oceanului Atlantic.

Noi când am ajuns aici am fost preluați de un ghid (informal) care ne-a plimbat și ne-a arătat multe locuri mișto.

Chellah

Este o necropolă musulmană fortificată medievală și un sit arheologic antic. Cele mai timpurii dovezi ale ocupării sitului sugerează că fenicienii au stabilit aici un spațiu comercial în primul mileniu î.Hr. Mai târziu, au ajuns aici și romanii.

Săpăturile arheologice din secolul al XX-lea au scos la iveală rămășițele vechiului oraș roman.

Din 2012, Chellah face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Se poate vizita doar până la ora 17:00.

Mausoleul lui Mohammed V

Accesul e gratuit, interior/exterior. Nu am făcut poze înăuntru, atmosfera e ca într-o moschee și mi s-a părut ciudat să pozez.

Turnul Hassan

Impozantul Turn Hassan este tot ce a mai rămas dintr-un proiect al sultanului Yaqoub al Mansour din secolul al XII-lea. El voia să construiască aici cea mai mare moschee din lume. A decedat însă înainte să termine construcția.

Sunt peste 200 de stâlpi de marmură instalați aici. Turnul e chiar lângă Mausoleu.

Medina, orașul vechi

E cea mai faină plimbare, cea fără obiective de pozat/bifat, doar să observi și să te bucuri de ceea ce vezi.

Palatul Regal

Domeniul e impresionant, se poate vizita doar curtea interioară (care conține sute de clădiri, grădini minunate, străzi – e un mini-oraș în sine). E nevoie de pașaport ca să poți intra în zona asta, iar seara accesul e oprit). Aici locuiește regele, așadar măsurile de siguranță sunt prezente la maximă intensitate.

Grădina Zoologică

Am vrut să vedem și animalele, așadar am ajuns și aici, Maria a insistat mult, văzuse un afiș, așa că am venit la zoo.

Dincolo de obiective turistice, cred că merită descoperiți oamenii, senzațiile, trăirile, experiențele pe care le ai aici. Cu tot ce aduc ele. Noi am venit cu maximă curiozitate, dorință de descoperire și cu toată deschiderea pe care o putem avea pentru o lume diferită de ceea ce cunoaștem.

Câteva experiențe extra care merită: tatuaje cu henna, plimbări cu bicicleta taxi, vizite ghidate în cartiere.

Mâine dimineață pornim spre Marrakesh, pentru alte două săptămâni. Despre cum am ajuns în Rabat am scris aici.

Aventura continuă!