Cum a fost prima lună ca nomad digital
În 9 ianuarie a început aventura de nomadism digital. O relocare pe câteva luni-un an care a atras super mult interesul presei, al prietenilor și chiar al multor necunoscuți. Care ne-au scris, ne-au intervievat, ne-au cerut tipa & tricks și ne-au zis că și eu vor.
Cum ne-am acomodat
Cea mai comună întrebare pe care am primit-o cam de la toți (prieteni, rude, jurnaliști, necunoscuți) a fost “V-ați acomodat? Cum v-ați acomodat?”
Nu vreau să spulber misterul, dar chiar nu a fost nevoie să ne ACOMODĂM. Totul a venit așa de natural, încă de când ne-am despachetat bagajele, încât și noi ne întrebam dacă e chiar așa de simplu sau…urmează să trecem printr-un proces de acomodare. Așa să tot devii nomad digital!
Pe scurt, ne-a obișnuit foarte ușor cu noul loc, cu clima, cu limba (pe care o știam deja), cu programul Mariei, încât nu am simțit procesul acesta din ultima lună deloc obositor, greoi sau dificil.
Prima lună
Azi se-mplinește o lună de când am ajuns în Vinaros, Spania. Prima săptămână ne-am propus de la început să nu avem deadline-uri, așteptări prea mari de la noi legate de muncă, proiecte, call-uri. Și nici nu a fost cazul pentru că ne eliberasem agenda în proporție de peste 80%.
Prima săptămână a fost semi-vacanță: am despachetat tot, am aranjat în noul apartament lucrurile noastre, am testat să vedem unde va fi biroul nostru – ăsta e dezavantajul când stai într-un apartament dublu ca dimensiune și număr de camere față de ce ești obișnuit :))
Ne-am plimbat mult prin oraș, am făcut primele excursii prin zonă, am învățat cum funcționează “la estufa” (un încălzitor pe bază de butelie de gaz) și alte asemenea.
Mai apoi, am început să lucrăm, alternativ sau concomitent, în funcție de programul Mariei.
Antoni Gaudi a lucrat așa de mult? Ca tine de mult, mami?
Maria, 3 ani
Cum lucrăm
Pe scurt, mult mai eficient decât înainte. Nu-mi explic 100% cum e posibil, dar în 4-6 ore reușesc să fac ce îmi lua cam 8-10 ore înainte. Și asta fără să fac de mântuială, cum zicea bunică-mea, draga de ea.
Dimineața luăm împreună micul dejun, iar apoi e timpul meu de lucru. Andrei iese cu Maria afară. Se plimbă, merg pe plajă, fac sport, merg la cumpărături.
La prânz, ne vedem acasă și mâncăm împreună la comida. Apoi încep eternul proces de culcare a Mariei, care într-un final reușește și revin la biroul meu din living, cu prvelilște superbă spre mare.
Când se trezește Maria, după-amiaza, o preiau eu și ne jucăm, plimbăm și citim până seara când ne reunim toți trei la cena.
Avem și o bonă, Melissa (din Chile) care vine la noi de două ori pe săptămână și stă după-amiaza ca să mai avem extra timp pentru muncă.
Până acum, am reușit să ne împărțim bine task-urile și responsabilitățile, iar gătitul de obicei îl facem împreună cu Maria, fie dimineața (Andrei), după-masa/seara (eu).
O lecție despre eficiență
M-am considerat mereu un om eficient. Nu-mi place să stau în ședințe fără rost, să dau telefoane când pot trimite un mail sau să bâzâi oamenii când nu e cazul. Dar de când sunt aici, am învățat, de nevoie, super eficiența.
Cred că simplul gând că am mai puține ore la dispoziție mă face să mă apuc de task-urile cu adevărat valoroase, importante și mari și să deleg sau să renunț la ce nu e esențial sau ce poate fi făcut la fel de bine (sau chiar mai bine) de alții.
Pe scurt, prima lună, cea de acomodare, a decurs foarte bine. Netul e, slavă Domnului, bun, apartamentul e suficient de mare încât să putem să-l transformăm în birou, locuință și spațiu de joacă, vremea e superbă, iar marea care e la o aruncătură de băț de blocul nostru e superbă.
Evident, nu totul e roz. O să scriu în curând 5 dezavantaje ale mutării noastre aici. Mai în glumă, mai în serios, m-am gândit să numesc acel articol “Top 5 dezavantaje ale traiului în Paradis”. :))
