Un an de când am început aventura

Azi se împlinește fix un an de când am început aventura noastră nomadă. În 8 ianuarie seara am pornit din România și am aterizat în Barcelona după miezul nopții, în 9 ianuarie 2022.

Am pornit la drum cu multe semne de întrebare, fără să știm cât vom sta și pe unde ne vor purta pașii, experiențele și călătoriile. Nu știam dacă ne va plăcea sau nu, cum se va adapta Maria și cum ne vom simți noi, cât de ușor sau de greu vom munci din altă țară.

Știam însă cu siguranță că va fi o aventură: adică o experiență de ținut minte o viață, care ne va transforma pe toți trei și ne va pune viața pe noi orbite.

Mai știam și că nu va fi ușor: vom fi într-o țară străină, cu o limbă pe care nu o dominăm 100%, în orașe sau sate în care nu avem prieteni sau rude, cunoscuți sau amici. Știam că ne vom avea doar noi 3, unul pe altul. Când pleci la drum cu un copil de 3 ani, cât avea atunci Maria, te gândești și că vor fi momente în care îți va fi greu fără grădiniță, bunici, mătuși. Cel puțin o vreme.

Toate astea s-au adeverit. A fost frumos cât nu pot explica aici, a fost uneori greu și epuizant, a fost și plin de momente de pus în ramă și-n inimă. A fost un an în care m-am conectat cu Maria și cu Andrei cât n-aș fi putut face în 3 ani acasă. Pentru că aici deseori eram doar noi 3. Cel puțin în lucrurile și deciziile care au contat cu adevărat.

Înainte să plecăm:

• ne-am asigurat că avem din ce trăi, să nu fim stresați din cauza asta: nu știam de fapt cum vom lucra, câte proiecte noi vor veni și cum ne va merge, așa că și am luat în calcul chiar și situația în care nu vom putea deloc munci. Ne-am asigurat că avem o rezervă din care să putem trăi 6-12 luni chiar și fără să lucrăm. Am avut însă de lucru mai mult decât în țară. Ne-am reorganizat, am adus noi colaboratori și ne-am eficientizat constant munca, iar astfel am reușit să facem față noilor proiecte
• ne-am setat așteptări joase și am adaptat planul pe parcurs: nu am avut totul la milimetru gândit. Știam unde vom locui în primele 5 luni și atât (primele 2 orașe). Am lăsat portițe deschise ca să ne putem întoarce oricând în țară, în caz că nu mai vrem. În acest sens, AirBNB a fost o soluție bună pentru primele luni
• ne-am dorit toți 3 aventura asta: nimeni nu a fost împotrivă, nimeni nu a fost sceptic, toți 3 am privit cu optimism și bucurie experiența. Dacă unul dintre noi ar fi venit cu inima strânsă, tare greu ar fi fost. Pentru toți.
• am luat cu noi doar strictul necesar, deși n-a fost ușor să lăsăm acasă lucruri de care eram atașați emoțional sau de care ne gândeam că vom avea nevoie: de la jucării, la haine sau obiecte diverse
• am rezolvat în așa fel încât să ne vină mașina: mașina a venit pe o platformă, ca să ne putem plimba mult și să nu depindem doar de mijloacele de transport în comun, să putem locui oricunde, oricât de izolat e acel loc
• nu am pus presiune pe noi: nici să ne placă, nici să ne întoarcem într-un anumit interval, nici să stăm un anumit număr minim sau maxim de luni, nici învățăm limba super repede.

După fix un an, pot spune cu mâna pe inimă că nu regret nicio secundă momentul în care, în bucătărie fiind, i-am spus lui Andrei: “Hai să plecăm o vreme, să vedem ce iese”. 🙂