Tur ghidat în Otos, satul ceasurilor solare

Otos e supranumit satul ceasurilor solare (el pueblo de los relojes de sol). Adică acele instalații montate pe case pe vremea când nu erau nici telefoane, nici ceasuri și care le arătau oamenilor ce oră e, după cum se mișca soarele pe cer.

Otos are azi peste 30 de ceasuri solare, unele vechi de sute de ani, altele recreate recent. Toate se pot vedea și descoperi la pas și le observăm aproape zilnic, dar nu le știam nici povestea, nici nu le știam “citi”.

Azi am făcut turul ghidat și le-am descoperit povestea, conceptul din spate și diverse picanterii amuzante. Și am învățat cum să ne orientăm după ele, în caz că se strică ceasul. :))

Am fost doar 5 persoane în tur + ghidul, vecinul nostru, care ne-a recunoscut imediat și care la rândul lui a creat una dintre instalații.

Două ceasuri solare, într-o poză

Ce am aflat cu ocazia asta:

  • Nu-i treabă ușoară să faci un ceas solar. Din contră, sunt atâtea aspecte de care să ții cont ca să funcționeze pe bune, 12 luni din 12! Matematică, fizică, tehnică, artă.
  • Arta și știința se îmbină senzațional în ceasurile astea solare. Precizia și creativitatea sunt ambele elemente de bază.
  • Casa în care stăm noi e și ea în cicruitul turistic pentru că, surpriză!, are și ea un ceas solar pe care nici nu l-am observat până acum – credeam că e o simplă pictură.

Turul a durat mai bine de 2 ore și jumătate, iar ghidul nostru a fost super deschis și comunicativ. Ne-a răspuns la toate întrebările și nelămuririle.

un ceas solar uriaș, în piața cenatrală din Otos

După tur, noi am profitat de ocazie să ieșim la prânz cu ceilalți 2 turiști, veniți din Valencia. A rămas că ne vizităm și-n viitor și ne-au dat ponturi legate de alte sate mișto în zonă.

Otos are o super sală de concerte, în Primărie, dar și o expoziție de artă în care am stat vreo oră și am admirat lucrări artistice.

Locuitorii de aici pot folosi pianul (situat într-una dintre sălile galeriei de artă din Primărie). Cât timp Primăria e deschisă, oricine poate exersa la pian Chiar îmi pare rău că nu am învățat să cânt la pian, acum aveam unde să exersez.

În două săptămâni de când suntem aici am descoperit în Otos un sat cu o infrastructura fenomenală, nici nu aș zice că e sat. Are galerie de artă (nu 2-3 lucrări aruncate într-o sală, ci o galerie în adevăratul sens al cuvântului, pe 3 etaje), o sală de poezie și de concerte unde chiar se întâmplă evenimente publice, bibliotecă publică, piscină municipală ca-n complex rezidențial, cină și concerte în centrul satului +  școală de vară (coming soon!)