Ultima zi în Vinaròs. S-a încheiat prima etapă din aventură 

Am început să ne împachetăm bagajele. Azi e ultima zi în Vinaròs, primul oraș în care am poposit acum două luni, când am început aventura noastră remote. Așa că de dimineață, cât timp Andrei punea lucrurile noastre în cele 3 trollere, am ieșit cu Maria la plimbare.

Pe drum, m-a apucat o ușoară melancolie. Îmi place tare mult orașul ăsta. E mic, cochet și, zic eu, prietenos cu copiii și cu părinții lor.

Las mai jos câteva lucruri despre oraș, poate veniți și voi cândva să-l descoperiți.

Două vorbe despre oraș

Vinaròs (sau Vinaroz) e un oraș mic din Spania, cu 28.000 de locuitori, situat pe malul mării, între Barcelona și Valencia. Cam 150 kilometri de Valencia și 200 de Barcelona.

E parte din Comunidad Valenciana, asta înseamnă că aici se vorbește atât ceea ce noi cunoaștem drept spaniolă (castellană), cât și valenciană (care, sincer, mi se pare tare grea, încă nu o știu). Partea bună e că toată lumea știe aici ambele limbi, deci cu spaniola suntem safe. 🙂

Ce mi-a plăcut în Vinaròs

Pe drum spre centru, Maria pe trotinetă, iar eu lângă ea, am început azi să-mi fac o listă cu ceea ce mi-a plăcut aici. Mi-am dat seama că-s așa de multe, încât lista s-a transformat într-un articol.

Când am căutat un loc din care să pornim aventura noastră am avut un brief în minte:

• să fie un oraș mic, poate chiar sat, aerisit, undeva în Europa
• să fie prietenos cu copiii (parcuri, locuri de joacă)
• să fie cald, soare
• să fie marea aproape
• să avem internet excelent

Cu ideile astea în minte, am început să căutăm.

Las mai jos 10 aspecte care mi s-au părut importante:

1. Oraș prietenos cu copiii. Și nu doar cu ei

Orașul e, în mod cert, prietenos cu copiii. Și nu doar cu ei. Am găsit, cam peste tot, parcuri (pe plajă, lângă plajă, departe de plajă, lângă blocuri, între case), piste de biciclete, benzi pentru alergat sau pentru trotinete, biciclete, role.

De altfel, în doar două luni, Maria a învățat să se dea pe role și pe trotinetă (pe trotinetă a încercat și la Cluj, dar foarte timid). Mi-a cerut să-i iau role pentru că vedea foarte mulți copii și adulți cu role, așa că a fost foarte curioasă să-ncerce. Iar de câteva zile nu se mai dă jos de pe trotinetă, care a venit tocmai de la Hășmaș, Arad. 🙂 Primită de la Moș Crăciun Șerban acum un an și ceva.

Apropo de oraș child friendly, oriunde am mers am fost primită cu Maria fără probleme – la coafor, Maria chiar a pornit un mic concurs de dans, cât timp așteptam să se “prindă” vopseaua.

În centru, pietonalul e uriaș, e unul dintre locurile mele preferate. Mai e și pe malul mării, deci, clar are puncte în plus și pentru priveliște.

Dacă tot am adus vorba de priveliște, trec pe punctul următor.

2. Priveliștea din apartament. Și apartamentul în sine. Și plaja la 1 minut de bloc

Apartamentul în care locuim noi acum – în ultima zi – e situat mai las afueras, cum zic spaniolii. Adică aproape de ieșirea din oraș. Pe jos de acasă până în centru facem cam 30 de minute.

Un punct în minus când vrei să faci cumpărături pe jos (în zonă nu prea sunt magazine). Priveliștea de la noi din living și din balcon e superbă. Să vezi marea zi de zi, și din casă, și când faci o plimbare, e pur și simplu minunat! Pentru mine, mai ales. Pentru alții poate că e ceva îngrozitor sau la ordinea zilei 🙂

Stăm într-un apartament cu 3 camere, 2 băi, o bucătărie și un balcon (am zis de priveliște, așa-i?) :)) E structura perfectă pentru noi: loc de dormit, muncit, odihnit, jucat, spațiu pentru primit oaspeți (am avut 3 ture de prieteni sau rude în vizită și nu am simțit deloc că am fost înghesuiți).

Chiar lângă blocul nostru e o cala, cum spun spaniolii. Adică o plajă cu pietre, sălbatică. E perfectă pentru ce am avut noi nevoie acum, când încă nu prea era vreme de intrat în apă și bălăcit.

3. Marea

Nu pot să nu-i dau un capitol dedicat. Am zile când stau cu minutele și privesc marea. E extraordinar de liniștitoate marea! Mă-ntreb dacă, vreodată, o să mă satur de ea.

Și când sunt la mare nici nu trebuie să stau cu ochii în patru mereu după Maria, își găsește jocuri dintre cele mai creative și haioase, fără prea mult efort. Își face magazin pe plajă, din pietre, scoici, clești de crabi, face castel de nisip sau pur și simplu desenăm în nisip sau aleargă/se joacă împreună cu alți copii.

4. Vremea

Am ajuns în 9 ianuarie în Vinaròs și până acum am purtat doar haine de primăvară. Ocazional, de vară (rar). Temperatura a fost cam în jur de 10-18 grade, iar în unele zile, puteai face chiar plajă, la orele prânzului.

Au fost vreo două zile cu vânt foarte puternic și vreo 4 ploi decente – noi stăm afară și când plouă.

5. Oamenii

Am observat că oamenii de aici nu se grăbesc atâta. Te lasă să treci strada în ritmul tău, nu te claxonează dacă n-ai pornit în primele 2 secunde la verde, stau la povești cu un copil care salută pe absolut toată lumea pe stradă cu “Hola, que tal?”

Tot aici i-aș menționa pe Melissa și Guillem, primii noștri prieteni. Melissa a fost bona Mariei cât timp am stat în Vinaròs, s-a creat o chimie din prima secundă între noi toți, chiar aș vrea să-i putem lua cu noi…

6. Sport

Am scris mai sus despre pistele de biciclete și despre benzile dedicate pentru alergat. Ei bine, la orice oră aș ieși, văd mulți oameni care fac sport, indiferent de vârstă: pe malul mării sau pe pistele special amenajate pe șosea. Când îi vezi că fac atâta sport, inevitabil te apucă și pe tine dragul să alergi – pe testatelea. 🙂

7. Acces facil la bibliotecă

În cea de-a doua săptămână aici, am început să caut biblioteci și activități. M-am bucurat că am făcut foarte ușor permis la biblioteca pentru mine și Maria, deși nu avem domiciliul legal aici (am închiriat prin AirBNB). Citim zilnic în spaniolă și română, iar Maria deja înțelege tot și știe multe cuvinte (uneori ne și corectează) :))

8. Mâncarea

Mâncăm mai sănătos. La aproape fiecare restaurant primești salată ca aperitiv, deci musai îți iei vitaminele, iar peștele și fructele de mare sunt pe fiecare gard. Mâncăm cam de două ori pe săptămână pește – eu aș putea și zilnic; carnea de miel e foarte consumată aici, la fel și iepurele. În plus, am încercat multe chestii noi, delicioase, de care habar nu am avut că există – poate scriu cândva și despre ele.

9. Infrastructura. Drumurile, netul

Nu vreau să fiu la fel ca toți românii care spun, după prima ieșire din țară, că în Vest e altă lume, dar pe autostrăzi chiar nu simți oboseala celor 500-600 kilometri. Și nici orele nu-s aceleași. Când mergem în excursii, 90% din timp suntem pe autostrăzi, e mirific!

Iar netul e foarte bun, nu am avut nicio problemă cât am stat aici.

10. Loc prietenos cu străinii

Eu am simțit că oamenii sunt super primitori. Automat când le ziceam de România zâmbeau, mă întrebau de Dracula și-mi cerea să le arăt caninii. :)) Un punct în minus pentru ei e că nu prea știu engleză, deci dacă nu știi deloc spaniolă, îți poate fi greu uneori. Noi o știm, deci nu am avut probleme.

Azi e ultima noastră zi în Vinaròs. Mâine dimineață pornim spre Oropesa del Mar, unde vom sta 3 luni. O nouă aventură. Trollerele sunt aproape gata. Nu știu dacă ne vom îndrăgosti și de acel loc, dar în mod clar Vinaròs e un oraș în care vom reveni. Cândva.

A respectat brief-ul 100% și, pe alocuri, l-a depășit. Mulțumim, Vinaros!