Prima piesă de teatru cu Maria

Weekendul ăsta am bifat o premieră: primul spectacol de teatru cap-coadă la care participăm cu Maria. Nici măcar nu a fost piesă pentru copii (ba chiar a avut replici 14+ pe alocuri). 😳

Deși are doar puțin peste 7.500 de locuitori, Carboneras are teatru – Teatro Casa de la Música – și săptămânal au loc reprezentații de teatru și concerte de jazz sau muzică clasică. Cu trupe din toată Spania, uneori și din afară.

Până acum, nu mi-am făcut curaj să mergem. Adevărul e că mă temeam că Maria nu va avea răbdare sau că va vorbi, va întreba când nu înțelege ceva sau va dori să ieșim. Sau că noi nu vom înțelege mare lucru.

N-a fost cazul, din contră, Maria nu mai voia să se termine, deși piesa a durat mai mult de o oră și jumătate și era destul de târziu (trecuse ora ei de culcare). Iar nouă ne-a plăcut mult de tot, nu am avut nevoie de dicționar. :))

Aseară am luat biletele fix înainte de începutul piesei, ne-am așezat în primul rând și am sperat că vom prinde și finalul spectacolului. A fost așa de fain încât îmi pare rău doar că am așteptat atât și că nu am mers mai des la piese de teatru sau concerte indoor cu Maria.

Ochii mari, mari, curiozitatea care i se citea pe chip, aplauzele ei frenetice la câte o glumă (a fost comedie aseară) și la final de piesă au fost ingrediente care m-au distrat și m-au bucurat în același timp.

La finalul spectacolului, cei trei actori și-au fixat privirea pe Maria și au întrebat-o dacă vrea să urce pe scenă. Mare greșeală! Abia am mai convins-o să coboare, iar tot drumul ne-a spus că vrea să îi invităm pe toți cei 3 actori să stea cu noi, aici, în casa noastră.

A fost super fain și, contrar așteptărilor, am înțeles 90% din ce s-a vorbit, am avut (toți) răbdare și ne-a fascinat de-a dreptul, deci nu am râs doar de complezență. 😂

Vom reveni, ne abonăm.

Lecția mea după experiența de ieri: să nu mai amân ceva ce îmi doresc, doar pentru că s-ar putea să nu meargă. Pentru că s-ar putea și să meargă. 😉