10 zile în Marrakech: experiențe marocane la oraș și la sat

Mâine pregătim din nou bagajele pentru că joi pornim spre Tanger. Vom trece vineri din nou cu feribotul Strâmtoarea Gibraltar, spre Spania (Tarifa), iar din Alicante luăm sâmbătă noapte avionul spre România. A trecut deja o lună de când suntem în Maroc: super intensă luna asta. Cu muncă destul de multă, cu excursii și călătorii, cu sute de experiențe – cele mai multe super faine.

Despre Rabat și despre primele 24 de ore în Marrakech deja am scris aici și aici.

Las acum câteva impresii despre Marrakech, supranumit orașul roșu sau roz, pentru că aproape toate clădirile au această culoare.

Ce am făcut în Marrakech

Am vizitat Medina – centrul istoric – și ne-am plimbat pe străzile pline de culoare.

Cel mai important loc din Medina e Piața Jemma el-Fna, un loc care seara se transformă într-o piață uriașă unde găsești absolut orice: concerte improvizate (zeci, în paralel), maimuțe și îmblânzitori de șerpi plus orice ai putea dori să cumperi, de la suverniruri, până la mâncare, covoare, țesături, condimente, fructe și legume, candelabre sau articole vestimentare. Într-una dintre zonele pieței se amplasează seara mese și scaune și poți mânca aici – noi am preferat restaurantele, mi se părea că prea stau peștele, fructele de mare, bucățile de pui și prăjiturile în căldura dogoritoare și n-am testat mâncarea de acolo.

Piața Jemma el-Fna e un adevărat spectacol în sine; e musai de ajuns seara, când se adună lumea. Dacă alegi să pozezi sau să filmezi ceva, vine imediat cineva și-ți cere bani; fie că e vorba de un domn cu șerpii care a văzut că ai făcut poze, fie un altul care are maimuțe și le aduce în piață ca să facă reprezentații.

E un pic obositor să fii mereu asaltat și să ți se ceară bani pentru orice, dar e de înțeles – din asta trăiesc.

Souk – piața marocană se întinde pe zeci de străzi strâmte – din care e greu să mai ieși. Aici am intrat noi din greșeală cu mașina în primele zile și abia am ieșit, am scris aici despre experiență. E de mers pe jos și să nu te bazezi pe GPS pentru că în Medina și între zidurile înguste nu funcționează tehnologia. Chiar te întorci în timp când ești aici. De plimbat pe jos aici, nici gând să încerci să treci cu mașina – deși GPS-ul te asigură că se poate. Pentru mine, care nu sunt o cumpărătoare înrăită, experiența souk-ului e obositoare, epuizantă pe alocuri, dar e și plină de culoare și de experimentat măcar de câteva ori în Maroc.

Tot în zona centrală e moscheea cea mai mare și mai reprezentativă din oraș, Koutoubia. Din păcate, non-musulmanii nu au acces aici (există o singură moschee în Maroc care se poate vizita de cei care nu sunt musulmani, în Casablanca, de data asta nu am ajuns, desi ne doream).

Grădinile Majorelle sunt o adevărată oază de verdeață, liniște și răcoare. Într-o zi în care eram un pic obosiți am ales o vizită aici. E o grădină botanică unde gasesti mii de plante din toată lumea (mai ales cactuși), plus peste 15 specii de păsări, pe o suprafață de un hectar. Noi am surprins și câteva broscuțe, două țestoase, plus zeci de pești.

Grădinile au deja 100 ani: au fost create de artistul francez Jacques Majorelle începând cu 1923 și prezintă o vilă cubistă proiectată de arhitectul francez Paul Sinoir în anii 1930. În anii 1980, proprietatea a fost cumpărată de designerul de modă Yves Saint-Laurent și managerul său de afaceri Pierre Bergé și au restaurat-o.

Astăzi complexul de grădină și vile este deschis publicului și se poate vizita, iar vila găzduiește Muzeul Berber. La doi pași e Muzeul Yves Saint Laurent, ca un tribut adus moștenirii designerului și legăturilor sale cu Marrakech.

Combinațiile de albastru, verde și galben le regăsești peste tot aici.

Peste 700.000 de vizitatori vin anual în Grădinile Majorelle, iar locul e considerat o atracție de neratat – am găsit și noi acest obiectiv recomandat în toate articolele despre Marrakech.

Ne-a plăcut.

Opera și Teatrul Regal – sunt la distanță de 2 minute, una vizavi de alta și arată tare mișto. Din păcate, nu am ajuns la teatru, sunt curioasă ce fel de spectacole au.

Aici e gara:

Iar acesta e clădirea teatrului:

Concert tipic marocan – am prins întâmplător vreo 3, unele mai comerciale, altele mai tradiționale.

Și dacă tot vorbim despre grădini, am descoperit un loc tare fain de picnic foarte aproape de Grădinile Menara. Nu am idee cum se numește locul, dar e fix peste drum de grădini. Lumea cânta și dansa, erau sute de pături întinse pe iarbă, ni s-a oferit prăjitură și ne-am bucurat de o zonă relaxantă într-un oraș plin de agitație.

Hammam – în ziua în care am fost la Grădinile Majorelle am mers, seara, la hammam. A fost super mișto și dacă vii în Maroc e de încercat experiența. Sunt sute, poate chiar mii, de locuri unde poți testa experiența asta. Iar la țară toți oamenii au acasă așa ceva – chiar și cei mai puțini prosperi marocani.

Noi am fost la Bains d’Or și am petrecut 2 ore de relaxare toți 3. Da, le fac masaj, gomaj, proceduri și copiilor.

Excursie cu bălăceală în Cascada Ouzoud, drumeție pe munte până la 1.800 metri,  vizită sat berber, degustări și prânz pe malul râului.

Aceasta a fost, pentru mine, cea mai faină experiență din Maroc – natură, liniște, munte, descoperirea vieții lor profunde, la sat.

Am văzut cum se fabrică uleiul de argan, cum sunt casele lor berbere, cum e viața lor de zi cu zi.

Bonus (dar plătit separat): plimbare cu cămila.

Alte lucruri despre Marrakech

• E foarte cald în iulie. Mult mai cald decât în Rabat, unde nu ajungeau temperaturile la 40 de grade și unde simțeam că putem respira. Nu e ca și cum nu ne-am fi așteptat la caniculă în iulie în Africa 😊, dar a fost greu de suportat, chiar și cu aerul condiționat pornit. 44-48 de grade au fost în general maximele (temperatura resimțită era mai mare), iar noaptea uneori nu scădeau sub 26. Noi am ieșit din casă în special seara, uneori dimineața și seara. Când era mai cald profitam ca să lucrăm.

• Autobuzele sunt foarte vechi și mai mereu pline. Circulă destul de des, dar drumul cu ele nu pot spune că e plăcut. Nu au aer condiționat, sunt pline de oameni, simți că te coci în ele. Prețul e foarte mic, 3 dirhami/persoană (0,3 euro).

• Taxiuri găsești destul de ușor, e plin de ele (poate și pentru că mijloacele de transport în comun nu sunt tare performante). Majoritatea conduc mașini Dacia. Cu taximentristul e de preferat să negociezi prețul înainte să bați palma cu el, altfel te poate costa oricât și te trezești că îți umflă prețul la destinație și ți-ar fi ajuns banii pentru încă o excursie full option. Nu au taxatoare, te înțelegi înainte cu taximetristul, împarți la 2 suma propusă de el și negociați prețul. Noi am plătit 60 dirhami (adică 6 euro) pentru un traseu de 7 kilometri; taximetristul ceruse 110 – și sigur am mai fi putut negocia, dar ni s-a părut ok așa.

• Traficul e extrem de aglomerat și per total e foarte zgomotos în centru. O simți și din taxi, și din bus, și pe jos. Mare atenție pe trecerile de pietoni, ele sunt pur orientative. Chiar și cu polițistul în intersecție, cu semaforul pentru pietoni verde și cu trecerea de pietoni în față, mașinile trec la distanță de 2 mm de pietonii care încearcă să traverseze. Dar cei mai periculoși mi se par mie motocicliștii, care nici sensurile de circulație nu le respectă. Sunt peste tot.

• Excursiile în zona rurală sunt o minune: peisaje minunate, liniște (aveam nevoie), cascade – de încercat. De preferat cu un ghid, altfel e greu să ajungi în zonele faine. Noi am fost într-o zi de sâmbătă, de dimineața și până noaptea. Am așteptat o oră ca să putem porni, dar a meritat. Punctualitate nu e chiar punctul forte.

Am văzut multe improvizații, mai ales în trafic. Motocicletele trag uneori după ele munți de saltele, mobile uriașe, cărucioare pline cu ouă și câte și mai câte.

Multe obiective turistice se închid la ora 17:00 și sunt deschise la prânz, când e mult prea cald să le vizitezi. De exemplu, la Palais de la Bahia și la Grădinile Menara nu am ajuns din cauza asta – dimineața am lucrat, iar seara erau închise. Ne-am luat o dimineață de miercuri liberă pentru Majorelle, și aceste grădini sunt închise seara am și am vrut să ajungem la ele.

Ne-a plăcut mult în Marrakech, acest oraș a completat foarte fain experiența noastră din Rabat, Fes și Tanger. Mâine facem bagajele pentru că joi pornim din nou la drum: Marrakech – Tanger – Tarifa – Granada – Alicante – Cluj-Napoca.