Când nu vrei să ajuți, găsești scuze. Și îi critici pe ceilalți

Mă tot întreb cât de împietrit trebuie să fii ca să începi să-i critici și să-i cataloghezi drept proști sau creduli pe cei care ajută. La modul general, dar și acum, în legătură cu războiul din Ucraina.

Că nu vrei să ajuți, e una. Să-i faci cu ou și cu oțet pe cei care o fac, care găsesc oportunități și vin cu idei, asta mi se pare de neimaginat.

Sunt de acord că există moduri mai utile de a dona și altele, poate mai puțin eficiente în acest moment, dar dincolo de CUM o faci, contează că o FACI. Și că VREI să te implici.

Am observat în utimele zile că sunt mulți oameni care îi critică pe cei care donează sau care aleg să promoveze astfel de inițiative. Nu am scăpat nici eu de radarul lor, în mod clar! La cât sunt de vigilenți, nu le scapă nimic.

Top 3 argumente de 2 lei

O anume Dana spunea, ca reacție la articolul meu de ieri, Patru moduri creative și utile prin care poți ajuta că “ucrainienii care vor să părăsească țara, nu au nevoie de nici o casă închiriată. Nu știți cu ce sume de bani părăsesc o bună parte a ucrainienilor țara. Ar stârni invidie”.

Nu, chiar nu știu cu ce sume părăsesc ucrainenii țara. Nici o bună parte dintre ei, nici altă bună parte, dar mă bucur că alții știu exact câți bani au vecinii noștri în portmoneu, în bancă și în valiză. Probabil de la 1.000.000 euro în sus.

Un alt argument care nu stă-n picioare, după părerea mea, e că ei au de fapt unde sta. Toți. Dacă au unde locui, e perfect. Dacă nu, atunci stau în 2-3 locuri în același timp…probabil că se dedublează, stau și la prietenii mei care i-au “pescuit” de prin vamă, și în hoteluri de 5 stele, din banii pe care Dana știe că-i au. O bună parte. Despre ceilalți probabil că nici nu merită să mai vorbim, dacă unii au bani, înseamnă că toți sunt rezolvați. Case closed!

Pe podium mai e și argumentul că lasă, nici ei nu-s ușă de biserică! Pe principiul ăsta, pe cine ar trebui să ajutăm? Pe îngeri și pe sfinți, că-n afară de ei, nimeni nu ne “merită” sprijinul.

Mă îngrozesc când citesc comentarii atât de pline de răutate. Să nu ajuți în aceste vremuri e alegerea ta, dar să te mai și crezi deșteptăciunea Pământului din cauza asta, chiar n-o pot înțelege!

Nu vrei să ajuți? Ok, nu o face, nimeni nu te obligă. Sunt mulți care ajută, în forme diverse, “pe persoană fizică” (vorba unui clasic în viață), dar, autorități, firme, universități, bănci, școli, asociații.

Lasă-i pe cei care vor să ajute să o facă, nu-ți arunca veninul asupra lor. Sau asta te face să te simți mai bine, mai corect, mai deștept?

Gata, nu mă mai lupt cu morile de vânt, atotștiutorii sunt și vor fi mereu pe-aici, asta e clar! Pe ei nu-i putem prostii așa de ușor, ei știu, nene, toot!

Credit photo: Harvard Business Review